Evaluarea progreselor recente.
Blocaje.
Recomandări de politică economică

Rezumat

Competitivitate internaţională prin Economie bazată pe cunoaştere

Contextul european şi mondial impune României necesitatea stringentă de creştere a competitivităţii economiei. Este bine cunoscut faptul că avantajul competitiv al unei economii nu se mai bazează în prezent pe produse sau servicii, pe prezenţa unor resurse naturale, sau pe particularităţi geografice sau istorice. Avantajul competitiv se creează azi prin inovare, forţă de muncă de înaltă calificare şi folosirea pe scară largă a cunoştinţelor, cu alte cuvinte printr-o Economie Bazată pe Cunoaştere (Knowledge Economy).

Economia României este încă în mare parte sub efectul erei industriale şi agrare, promotoare de produse şi servicii care astăzi fac cu greu faţă concurenţei de pe pieţele internaţionale şi, din ce în ce mai mult, şi celei de pe piaţa internă. Este vital să se înţeleagă de către toţi factorii implicaţi necesitatea de a acţiona urgent pentru stimularea dezvoltării industriilor bazate pe cunoaştere, şi eliminarea decalajelor faţă de ţările europene prin efortul de inovare, folosirea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării şi creşterea nivelului de educare a populaţiei privind noua economie.

În caz contrar, intrarea României în Uniunea Europeană se va face cu costuri majore determinate de necompetitivitatea cronică a economiei.

Definirea Economiei Bazate pe Cunoaştere este un obiectiv dificil ţinând cont de varietatea mare de implementări de succes ale conceptului şi de specificul ţărilor care au înregistrat progrese semnificative şi recunoscute: SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Finlanda, Austria, Singapore sau Coreea de Sud.

Strategia adoptată în acest document este că rolul cunoaşterii, presupus a fi predominant în crearea valorii adăugate în cadrul Economiei Bazate pe Cunoaştere (EBC), să fie explicitat prin trecerea în revistă a unei serii de practici şi elemente recunoscute ca definitorii în acest sens. Dintre acestea, cele mai importante se referă la modificările aduse de:

· orientarea către capitalul intelectual a afacerilor, ca sursă principală de avantaj competitiv, capital care adesea depăşeşte cu mult ca valoare activele fixe clasice;

· creşterea ponderii "lucrătorilor cu informaţia" şi a "lucrătorilor cu cunoştinţele" în structura forţei de muncă şi, implicit, a inovării între sursele de creare a avuţiei naţionale;

· accentuarea procesului de diseminare activă a informaţiei şi cunoştinţelor, care devin din ce în ce mai mult un bun public, către toate păturile sociale. Acest fenomen se reflectă în mutaţii de comportament al agregatelor sociale, inclusiv în redefinirea raporturilor dintre cetăţean şi administraţie;

· creşterea rolului tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC) ca şi catalizator al Economiei Bazate pe Cunoaştere, prin capacitatea acesteia de a facilita diseminarea activă a cunoaşterii şi acumularea de cunoaştere în produsele şi serviciile oferite pe piaţă.

Stimularea emergenţei economiei bazate pe cunoaştere în ţara noastră este principalul mijloc pentru a asigura o ajustare a modului în care economia naţională va concura pe pieţele globale, în condiţiile în care preţurile mondiale ale produselor industriale şi agricole clasice vor continua să scadă. Aceasta implică necesitatea adoptării unui echilibru dinamic între competiţia internaţională bazată pe costuri (salarii reduse, stimulente economice, produse şi servicii de valoare adăugată redusă, bazată pe resurse naturale existente) şi cea bazată pe cunoaştere (calificare înaltă a forţei de muncă, cercetare-inovare, proiectare, produse şi servicii cu valoare adăugată mare).

Analiza emergenţei economiei bazate pe cunoaştere în România, conform taxonomiei utilizate la nivel internaţional, conduce la delimitarea a patru arii majore de interes:

· producţia de cunoaştere (cercetare-inovare);

· diseminarea de cunoaştere (corelată cu dezvoltarea şi răspândirea tehnologiilor informaţiei şi comunicării);

· factorul uman (ca producător şi consumator de cunoaştere);

· contextul emergenţei economiei bazate pe cunoaştere (cadrul legal şi instituţional, evoluţiile macroeconomice).

Evaluarea situaţiei curente şi a tendinţelor de dezvoltare conduce la identificarea unor blocaje majore, grupate pe aceiaşi patru piloni fundamentali amintiţi. Din punct de vedere funcţional, se pot identifica

· blocaje de agregare (mai ales a intereselor şi informaţiilor, reflectate în insuficienţa datelor şi a iniţiativelor conjugate) şi

· blocaje de diseminare (mai ales a politicilor, reflectate de exemplu în coexistenţa unor performanţe macroeconomice în paralel cu creşterea sărăciei, a creşterii calificării factorului uman în paralel cu reducerea posibilităţilor de utilizare a acestuia).

Din intersecţia blocajelor funcţionale identificate cu efectul aşteptat al programelor în curs de implementare rezultă posibile recomandări de politici necesar a fi adoptate.

În domeniul cercetării şi inovării, principalele blocaje sunt identificate în practica deficitară a stimulării ofertei de cercetare, în funcţionarea mecanismelor de finanţare şi în aplicarea şi utilizarea drepturilor de autor.

Recomandările de politici propuse vizează creşterea flexibilităţii şi a orientării spre piaţă a cercetării aplicate, abordarea sistemică a procesului de inovare, construirea şi eficientizarea interfeţelor dintre cercetare şi industrie în vederea creşterii potenţialului inovativ, implementarea unor programe de dezvoltare a culturii inovării şi încurajarea dezvoltării capitalurilor de risc şi a altor mijloace moderne de finanţare.

În domeniul resurselor umane, blocajele identificate ţin mai ales de injoncţiunea dintre calitatea forţei de muncă din domeniul ştiinţei şi tehnologiei informaţiei şi capacitatea de absorbţie a pieţei forţei de muncă, dar şi de variate disfuncţii observate la nivelul învăţământului de lungă durată şi, mai ales, al învăţării permanente. Educaţia este în prezent orientată spre economia industrială şi agrară clasică. Viitoarele decenii vor marca o emigrare masivă în Europa şi reimigrare a forţei de muncă, proces determinat de dimensiunea populaţiei României şi de îmbătrânirea forţei de muncă în actuala Uniune Europeană; o forţă de muncă instruită va creşte şansele unei amplasări corecte a acesteia în economii avansate.

Economia bazată pe cunoaştere presupune stăpânirea, cel puţin la nivel de bază a folosirii tehnologiilor informaţiei şi comunicării de către segmente importante ale populaţiei, în primul rând în administraţia publică, dar şi de absolvenţii colegiilor şi universităţilor. Astfel, se recomandă un efort naţional de alfabetizare digitală, ca una din condiţiile de perfecţionare a resurselor umane pentru trecerea la economia bazată pe cunoaştere. Sunt necesare, deci, măsuri pentru creşterea calităţii resurselor umane, mai ales prin corelarea prognozei curriculare cu cea tehnologică, dar şi măsuri de încurajare a utilizării superioare a forţei de muncă, mai ales prin creşterea flexibilităţii pieţei muncii.

România se confruntă cu un decalaj digital semnificativ, nu numai faţă de ţările Uniunii Europene, dar şi faţă de celelalte ţări candidate. Desigur TIC reprezintă catalizatorul Economiei Bazate pe Cunoaştere, nu un scop în sine, însă noile tendinţe TIC accelerează procesul de tranziţie la Economia Bazată pe Cunoaştere: aplicaţiile mobile sunt tot mai larg folosite, comunicaţia de bandă largă tinde să devină regulă, conţinutul în reţele şi Internet creşte continuu, www devine sursă primară de informaţie, iar serviciile web importantă platformă de tranzacţii, în timp ce noile cunoştinţe capătă tot mai mult un caracter de bun public şi sunt diseminate cu costuri minime. Ceea ce a fost creat pentru cei din ţările dezvoltate cu costuri mari devine disponibil cu costuri mici pentru tot restul lumii (de exemplu mari baze de date cu informaţii economice, din satelit, biblioteci, enciclopedii, informaţia afişată pe Internet etc.) Acest cadru oferă posibilitatea unor politici susţinute de salt tehnologic (leapfrogging) pentru reducerea decalajelor şi catalizarea Economiei Bazate pe Cunoaştere.

Industria de software din România se confruntă cu riscul dependenţei de modelul de subcontractare, care poate fi contracarat doar prin politici de stimulare a inovării şi programe de promovare a mărcilor locale şi proprietate intelectuală, ca şi prin diferite programe de stimulare a cererii de conţinut cu specific naţional.

Dată fiind complexitatea problematicii legate de originile disparităţilor regionale, principala recomandare este realizarea de studii de Evaluare a Emergenţei Economiei Bazate pe Cunoaştere pentru fiecare regiune de dezvoltare în parte, astfel încât aceste analize să poată sta la baza elaborării unor Documente de Poziţie Regionale şi a implementării Strategiilor regionale.

Nu trebuie uitat în opinia noastră nici că, deşi în acest stadiu de implementare a politicilor intervenţia administrativă este necesară şi se poate dovedi ca fiind un factor catalizator, există totuşi riscul limitării doar la aceasta sau al supralicitării potenţialului său. Economia Bazată pe Cunoaştere va trebui să devină în cele din urmă o realitate a pieţei libere în care actorii principali sunt întreprinderile economice (generatorii de cunoaştere) şi cetăţenii (consumatori şi purtători de cunoaştere), cu guvernul şi societatea civilă ca facilitatori pentru o dezvoltare durabilă.

Banca Mondială lansează Raportul ''Economia Bazată pe Cunoaştere în România'' Luni, 24 noiembrie 2003 - 02:45 PM