Revoluţia din 1989 - filmul evenimentelor Document / Amos News :| la 22 Dec 2004 - 16:35 22 decembrie 2004... 15 ani de la Revoluţie La Timişoara, în fiecare an sunt păstrate cu sfinţenie zilele de 16,17, 20 şi 22 decembrie. 16, pentru că este reperul decisiv pentru izbucnirea Revoluţiei anticomuniste. 17- ca zi a jertfei. 20- ziua în care Timişoara a fost proclamată "Oraş Liber" şi s-a format Frontul Democratic Român, ca primă forţă politică de opoziţie. 22, pentru a marca certitudinea victoriei... Televiziunea Română anunţa fuga cuplului prezidenţial din faţa demonstranţilor din Capitală. O întreagă Săptămână a Recunoştinţei. Bilanţ: În timpul Revoluţiei din decembrie 1989 au murit 1.104 de oameni şi au fost răniţi 3.352. Dintre cei morţi, 543 au fost omorîţi la Bucureşti şi 561 în restul ţării. Înainte de 22 decembrie au fost 162 decedaţi din care 73 la Timişoara, 48 la Bucureşti şi 41 în restul ţării, 1107 răniţi din care 604 a Bucureşti. După 22 decembrie au fost 942 de morţi, din care 495 la Bucureşti şi 2245 răniţi din care 1275 la Bucureşti. O statistică a dosarelor revoluţiei române întocmite, în ultimii zece ani, de către Secţia Parchetelor Militare arată că au fost trimişi în judecată 245 de inculpaţi, dintre care 128 au fost ofiţeri, 85 aparţinînd MI şi 38 MApN. Dintre ofiţerii trimişi în judecată, 18 aveau grad de general. Un număr de 12 ofiţeri proveneau din MI şi şase de la MApN. Parchetele Militare au mai trimis în instanţă nouă subofiţeri de la MApN şi opt de la MI, 36 de militari, 35 de la MApN şi unul de la MI, precum şi 69 de civili. Începuturi: 17 noiembrie 1989 La Timişoara, pastorul calvinist Laszlo Tokes are din ce în ce mai multe probleme cu Securitatea, din cauza criticilor adresate regimului Ceauşescu. S-a încercat transferarea lui în altă zonă geografică, această "mişcare" având ca deadline 15 decembrie. Intervenţiile în forţă au provocat proteste din partea susţinătorilor lui Tokes, care s-au postat în faţa casei acestuia. 27 noiembrie 1989 Are loc cel de-al 14 Congres al PCR, unde Nicolae Ceauşescu a fost reales secretar general. Nici unul dintre cei 3308 de membri ai Congresului nu au avut nimic de comentat în legătură cu prelungirea mandatului lui Ceauşescu. Totuşi, muncitorii pregăteau o demonstraţie prin care să dezaprobe realegerea lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al P.C.R. "Puterea" a aflat şi mişcarea a fost înnăbuşită. În schimb au fost puse în circulaţie manifeste anticeauşiste. 15 decembrie 1989 La Timişoara, agitaţie în jurul casei lui Tokes. Se ajunsese la termenul limită împus pentru evacuare. Enoriaşii s-au adunat în faţa locuinţei acestuia şi au început să citească rugăciuni şi să cânte psalmi. 16 decembrie 1989 Susţinătorii lui Tokes se strâng în faţa Bisericii Reformate din Piaţa Maria, supravegheaţi fiind de Securitate şi Miliţie. Primarul Petre Mot a încercat să calmeze spiritele, promiţând că Tokes nu va fi evacuat. Românii se alătură şi ei mulţimii. Miliţia intervine cu forţa. Oamenii sunt bruscaţi de ofiţeri de securitate şi de miliţieni. Au început arestările. Simultan s-au auzit primele vociferări: "Jos Ceauşescu". Până la incendierea maşinilor şi spartul geamurilor clădirilor PCR nu a mai fost decât un singur pas. Demonstranţii au umplut străzile Timişoarei cerând instaurarea democraţiei. Armata şi Securitatea încă nu a deschis focul asupra demonstranţilor, deşi era clar că lucrurile scăpaseră de sub control. În timpul nopţii au fost aduse tancuri în apropierea Parcului Poporului. Între timp, Tokes şi soţia sa au fost arestaţi de Securitate şi duşi prizonieri într-un sat din afara Timişoarei. 17 decembrie 1989 Demonstraţiile continuă. Oraşul arată ca după bombardament. Ceauşescu a aflat de situaţia de la Timişoara şi a ameninţat că îi va demite pe ministrul apărării, Generalul Milea şi pe şeful Securităţii, Generalul Vlad. După ce a obţinut promisiunea că va fi deschis focul asupra demonstranţilor, Ceauşescu pleacă într-o vizită oficială în Iran. Este convins că răzmeriţa este opera spionilor şi a agenţilor străini care încearcă să destabilizeze ţara. Elena preia controlul. La Timişoara sediul PCR este luat cu asalt. Geamurile şi uşile sunt sparte, protestatarii patrund în clădire şi dau foc portretelor lui Ceauşescu. Este înălţat primul drapel cu gaură la mijloc. Stema a disparut. Revoluţia are un simbol. În jurul orelor 17.00, împotriva demonstranţilor sunt folosite tancuri cu apă şi gaze lacrimogene. În jurul orelor 18.00 începe să se tragă în mulţime. Mulţi încearcă să riposteze. Construiesc baricade. Unii cad seceraţi de gloanţe, alţii sunt călcaţi de tancuri, dar majoritatea sunt arestaţi şi bătuţi. În exterior, ştirea că în Timişoara e măcel se întinde repede. Graniţele sunt închise, astfel că reporterii străini nu pot verifica veridicitatea informaţiilor. 18-20 decembrie 1989 Timişorenii îşi caută morţii şi răniţii. Oraşul este ocupat de trupe de securişti. În Piaţa Victoriei securişti îmbrăcaţi civil se infiltrează în grupul de demonstranţi. Încep din nou să se audă focuri de armă. Nu se face diferenţa între bărbaţi, femei sau copii. Cei ce încearcă să scape sunt împuşcaţi sau bătuţi cu brutalitate. Dintr-o poruncă venită de "sus", o parte din cadavre sunt transportate în secret la Bucureşti, unde sunt arse. Restul morţilor sunt îngropaţi la cimitirul săracilor. Presa internaţională comentează confuz pe marginea celor întâmplate în România. Se aud zvonuri potrivit cărora şi la Cluj şi Iaşi începe revolta, iar situaţia de la Timişoara este comparată cu masacrul din Piaţa Tienamen. În dimineaţa de 20 decembrie este declanşată greva generală şi toţi muncitorii defilează prin oraş fluturând steagurile Revoluţiei. Li se alătură şi militari. Este creat un comitet care să avanseze autorităţilor o serie de solicitări (grupate în "Proclamaţia de la Timişoara"). Ei cereau demisia Guvernului şi a lui Ceauşescu, declanşarea alegerilor libere, investigarea celor petrecute la Timişoara, aducerea în faţa Tribunalului a celor care au dat ordin să se tragă, eliberarea prizonierilor, încredinţarea celor decedaţi familiilor pentru a avea parte de înmormântări creştineşti, Ceauşescu să apară la televizor să anunţe ce s-a întâmplat la Timişoara, libertatea presei. În faţa a 150.000 de oameni, Timişoara este proclamat primul oraş Liber. Armata se retrage şi refuză să tragă în mulţime. Nicolae Ceauşescu, revenit din vizita din Iran, se hotărăşte să se adreseze direct populaţiei. Fără a convinge, le vorbeşte oamenilor despre acţiuni teroriste internaţionale care urmăresc să provoace dezordine şi să distrugă instituţiile statului, despre armata care apără teritoriul românesc şi despre faptul că în urma intervenţiilor în forţă nu au murit mai mult de 10 oameni. Pe seară, muncitori din marile oraşe ale Olteniei (Craiova, Calafat, Caracal, Târgu-Jiu) sunt luaţi din orele de program, îmbrăcaţi în uniformele Gărzii Patriotice şi trimişi cu trenuri speciale la Timişoara pentru a stopa mişcările "ungurilor huligani". La Timişoara, demonstranţii le spun cum stau de fapt lucrurile. Mulţi se întorc în Oltenia şi răspândesc informaţiile. Demonstraţii anti-Ceauşescu au loc şi la Arad, Cluj, Sibiu şi Braşov. 21 decembrie 1989 La Bucureşti, mai exact în Piaţa Republicii, în faţa clădirii Comitetului Central, sunt debarcaţi din autobuze speciale în jur de 100.000 de muncitori "fideli sistemului", dotaţi cu pancarte şi bannere. Reuniuni de acest tip erau ceva obişnuit pe vremea regimului. Ceauşescu pregătise un speech, pe care urma să-l rostească de la balconul clădirii. La scurt timp după luarea cuvântului, din mulţime s-au auzit fluierături şi voci: "Timişoara!". Mulţimea a început să se agite, iar Ceauşescu a ezitat, dar s-a decis să-şi continue discursul. S-a întrerupt în momentul în care oamenii au început să distrugă bannerele. A realizat că era filmat şi a comandat întreruperea transmisiei la postul public, dar deja era prea târziu. Mulţi bucureşteni au ieşit în stradă, concentrându-se în Piaţa Universităţii. Gazele lacrimogene şi tancurile nu i-a putut ţine pe oameni departe de centrul Capitalei. Miliţia, Securitatea şi Armata au deschis focul asupra oamenilor. Chiar şi aşa, spre dimineaţă, tot mai mulţi bucureşteni erau pe străzi. 22 decembrie 1989 Ceauşescu a ordonat împuşcarea ministrului Apărării, pentru că nu i-a respectat ordinele atunci când era în Iran. Radio Bucureşti anunţă că Generalul Milea este un trădător şi că s-a sinucis. Unităţi ale armatei şi soldaţi s-au aliat protestatarilor. "Armata e cu noi" a devenit noul slogan al mulţimii. Nicolae şi Elena Ceauşescu şi o parte din anturaj au reuşit să scape, fugind din faţa mulţimii cu ajutorul unui elicopter care îi aştepta pe acoperişul clădirii CC. Mai întâi sunt duşi la vila de la Snagov, de unde dau o serie de telefoane. Din nou se urcă în eliocopter având direcţia baza militară Titu. În final ajung la Târgovişte, pilotul învocând o serie de defecţiuni ale aparatului. Sunt preluaţi de armată şi reţinuţi. Între timp, trupele de Securitate, fidele regimului, continuă să tragă în demonstranţi. Chiar şi aşa, reprezentanţii "revoluţionarilor" se adresează mulţimii exact de la balconul de la care cuvântase Nicolae Ceauşescu. Televiziunea publică începe să transmită informaţii potrivit cărora Ceauşescu a fost prins. Apare zvonul că Ceauşescu a fost transportat în Iran sau Coreea de Nord. 22-24 decembrie 1989 Este constituit un Guvern interimar ce reuneşte o serie de disidenţi, scriitori şi poeţi. Ion Iliescu şi Petre Roman sunt liderii Frontului Salvării Naţionale, aşa cum a fost numită această organizaţie. FSN a devenit ulterior partid, menţinându-se pe scena politică până în 1996. 25 decembrie 1989 Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecaţi de un "tribunal" organizat de FSN. "Procesul" a durat nu mai puţin de 55 de minute, timp în care cei doi acuzaţi au refuzat să recunoască autoritatea acestui tribunal, şi au fost condamnaţi la moarte. Au fost scoşi afară din clădirea în care au fost judecaţi şi duşi în faţa plutonului de execuţie. Acest articol vine de la Amos News Romanian Independent Press Agency   http://arhiva2004.informatia.ro/ URL-ul acestui articol este:   http://arhiva2004.informatia.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=86906

Fatal error: Call to a member function Execute() on a non-object in /data/htdocs/arhiva2004/includes/pnSession.php on line 368