Conferinţa de presă susţinută de premierul Adrian Năstase Document / Executiv :| la 21 Dec 2004 - 16:15 Premierul Adrian Năstase a susţinut astăzi, 21 decembrie 2004, la Palatul Victoria, următoarea conferinţă de presă: ''Doamnelor şi domnilor, Guvernul care îşi încheie zilele acestea activitatea are un bilanţ pozitiv. Pentru prima dată, după 1989, o guvernare se finalizează cu rezultate semnificative, lăsând ţara la un nivel superior de dezvoltare. Anii 2000-2004 vor rămâne în istoria României ca ani în care creşterea economică a fost posibilă, iar acest lucru s-a întâmplat pentru prima dată după instaurarea democraţiei: o creştere economică solidă, susţinută şi continuă, care sperăm să se menţină şi în anii care vin. Tot în premieră, ţara s-a bucurat de o stabilitate politică neîntreruptă, având, timp de patru ani, un singur guvern şi un singur prim-ministru, fără conflicte în echipa guvernamentală, fără crize la vârf şi fără blocaje de comunicare. România a parcurs o perioadă de pace socială, când neînţelegerile şi disputele au fost de fiecare dată rezolvate prin dialog şi prin cele mai bune măsuri, în beneficiul categoriilor sociale defavorizate. Statutul internaţional al ţării a cunoscut îmbunătăţiri reale. Toate aceste elemente au făcut din România anului 2004 o ţară mult mai stabilă, care se bucură de mult mai multe perspective pentru viitor. Toţi paşii realizaţi în aceşti ani trebuie să aibă o unică şi majoră finalitate: un standard de viaţă superior pentru toţi românii. Toate aceste rezultate trebuie să înceapă să producă rezultate, efecte concrete pentru viaţa oamenilor din România, şi aceasta este principala provocare şi menire a următorului guvern. Echipa care va prelua guvernarea va avea, mai întâi, de trecut un test important pentru a putea păstra direcţia bună pe care se află ţara şi pentru a putea spera la rezultate bune: acesta este testul realismului. Nu poţi merge mai departe dacă nu ştii să evaluezi corect unde te afli. Iar evaluarea corectă a acestui moment arată că ne aflăm într-un punct de unde se deschid în faţa noastră multe perspective. Pentru prima dată de la Revoluţie, o echipă guvernamentală nu mai poate invoca, fără a fi acuzată de rea-voinţă, „greaua moştenire”. Sunt mândru să afirm că lăsăm guvernului care vine după noi o moştenire valoroasă, care, cu inteligenţă, cu voinţă şi cu ştiinţă, poate fi valorificată şi transformată într-un succes real pentru România. Din 1989 şi până astăzi, România a parcurs un drum dificil, care a impus pentru mulţi oameni sacrificii în plan personal. Libertatea presei, multipartidismul, libertatea de asociere, renaşterea societăţii civile şi a sectorului privat, toate cuceririle Revoluţiei Române din decembrie 1989 au fost puse sub semnul întrebării de guvernarea de dreapta din anii 1997-2000. Inflaţia, corupţia, marginalizarea României, dezordinea socială şi restrângerea autorităţii publice au fost rezultatele unei aventuri politice, care nu trebuie repetată. După decembrie 2000, guvernul social-democrat a făcut eforturi pentru a asigura o creştere economică sănătoasă, reducerea inflaţiei, scăderea corupţiei, restabilirea independenţei puterii judecătoreşti şi refacerea prestigiului internaţional al României. Au fost necesari patru ani de reformă şi de sacrificii pentru ca astăzi România să revină la starea de normalitate. Am reuşit să ieşim din izolarea politică internaţională, iar românii au început să vadă rezultatele muncii lor. Progresul economic înregistrat de România în această perioadă este cu adevărat remarcabil. În aceşti patru ani s-a reuşit anihilarea recesiunii din anii 1997-2000 şi atingerea unei valori a produsului intern brut cu peste 6% mai mare decât în 1990, în condiţiile unei structuri economice profund schimbată, mai competitivă şi compatibilă cu economiile dezvoltate. Opţiunile strategice prevăzute în Programul de guvernare pe perioada 2001 – 2004 pentru relansarea economiei naţionale au fost realizate în totalitate, asigurându-se: - stabilizarea macroeconomică şi amplificarea creşterii economice pentru apropierea de nivelul de dezvoltare al statelor membre ale UE; - îmbunătăţirea accesului pe pieţele externe de capital, lucru confirmat de agenţiile de rating care au acordat României calificative tot mai bune; - finalizarea cu succes, pentru prima dată în ultimii 15 ani, a unui acord cu Fondul Monetar Internaţional; - însănătoşirea finanţelor publice, prin controlul strict al deficitului bugetar şi creşterea gradului de colectare a veniturilor şi încheierea în linii mari a reformei în domeniul financiar; România are, astăzi, un Cod fiscal unitar; - reducerea deficitului bugetului general consolidat ca pondere în PIB de la 4% în 2000 la 1,6% în 2004; şi probabil că acesta va fi şi mai mic datorită nivelului de colectare a impozitelor care în ultima vreme a fost absolut remarcabilă - reducerea datoriei publice interne şi externe a României ca pondere în PIB de la 31,4% (2000) la 26,3% (2004). - reducerea pronunţată a inflaţiei; politicile macroeconomice echilibrate asigură obiectivul unei inflaţii sub 10% în acest an. - continuarea accelerată a reformelor structurale, respectiv a privatizării şi restructurării, ajungându-se ca, pentru prima dată în ultimii 60 de ani, sectorul privat să devină preponderent în structura capitalului social; - îmbunătăţirea semnificativă a mediului de afaceri şi perfecţionarea legislaţiei privind falimentul; - declanşarea unor programe de investiţii, care susţin creşterea economică şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiei din urban şi rural. Chiar dacă s-au menţinut influenţele mediului extern nefavorabil, iar circumstanţele interne nu au fost dintre cele mai bune, am continuat să aplicăm măsurile de reformă economică prevăzute în Programul de guvernare pe perioada 2001 – 2004 şi astfel, am menţinut creşterea economică la un nivel ridicat. In perioada 2001 – 2004, Produsul Intern Brut a crescut cu 26%, producţia industrială cu 24%, iar productivitatea muncii în industrie cu peste 30%, în condiţiile în care sectorul privat asigură peste 80% din valoarea adăugată industrială, faţă de 68,4% în anul 2000. Am creat şi modernizat structurile agrare. Am sprijinit organizarea de exploataţii agricole performante şi am crescut dimensiunea lor prin asociere, arendare, concesiune, vânzare-cumpărare. Am finalizat reforma funciară şi retrocedarea terenurilor agricole. 94,6% din suprafaţa agricolă este în proprietate privată, iar 97,3% din valoarea producţiei şi serviciilor pentru agricultură se realizează în sectorul privat. Am încheiat privatizarea societăţilor agricole şi au fost emise 98,8% din titlurile de proprietate aferente fondului funciar retrocedat; În perioada 2001 – 2004 am acordat pentru susţinerea agriculturii peste 83.500 miliarde lei, în comparaţie cu suma totală de 16.870 miliarde lei, acordată de la buget agriculturii în anii 1997-2000. Am pus în aplicare un program de îmbunătăţiri funciare pentru combaterea secetei, eroziunii solului, inundaţiilor astfel încât să se diminueze suprafeţele agricole aflate sub influenţa directă a factorilor climatici. Important pentru progresul agriculturii este că sectorul zootehnic s-a redresat şi cunoaşte – după mulţi ani – sporuri importante de producţie, respectiv 4,1% în 2003 şi circa 7,5% în acest an. Producţia agricolă este în prezent cu 42% mai mare decât în anul 2000. Privatizarea, în general, este în faza finală. De referinţă pentru aceşti ani au fost privatizările unor mari societăţi industriale cu dificultăţi. În 2003, s-au privatizat 54 de întreprinderi mari şi foarte mari. Anii 2003 şi 2004 constituie perioada finalizării marilor privatizări. Acum, în portofoliul privatizabil al AVAS mai sunt doar 153 de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, din care doar 56 de societăţi cu peste 100 de angajaţi. Privatizarea în sectorul bancar a înregistrat progrese. Am privatizat Banca Agricolă şi Banca Comercială Română, cea mai mare bancă românească. Acum, ponderea sectorului privat în domeniu se apropie de 80%. În prezent, doar CEC mai este în proprietatea statului, dar şi aici au început procedurile de privatizare. Am dezvoltat infrastructura de transport punând accentul pe obţinerea de credite pentru construirea şi modernizarea de autostrăzi, drumuri expres şi linii de centură, astfel încât România să se alinieze, în scurt timp, la standardele europene din domeniul rutier. A crescut numărul de investiţii şi s-a îmbunătăţit mediul de afaceri. În perioada 2001-2004 s-au majorat investiţiile în economia naţională cu peste 43%, spre deosebire de perioada 1997-2000 când acestea s-au redus cu circa 11%. România se află în momentul în care se poate spune că, per ansamblu, reforma structurală necesară pentru crearea unei economii de piaţă funcţională este finalizată. Măsurile din domeniul social, chiar dacă nu au răspuns în totalitate aşteptărilor populaţiei au asigurat creşterea nivelului de trai şi reducerea gradului de sărăcie. Marele avantaj al acestei perioade a fost folosirea beneficiilor creşterii economice pentru politicile sociale. Am putut avea astfel fonduri pentru noi măsuri de creştere a nivelului de trai: dublarea pensiilor agricultorilor, devansarea etapelor de recorelare a pensiilor, creşterea gradului de subvenţionare a medicamentelor şi multe altele. Nu au fost măsuri populiste, ci măsuri absolut necesare. Dincolo de ce se spune în campania electorală, este important să subliniem că România are nevoie foarte mare de politici sociale. Ponderea din PIB alocată de România pentru politici sociale este încă foarte mică faţă de media ţărilor Uniunii Europene. Ne-am concentrat şi asupra investiţiilor şi dezvoltării. Astfel, au apărut şi rezultate concrete: în primii doi ani, salariul real s-a majorat cu 3,5% anual, iar în 2003 şi 2004 creşterea a fost de 10% anual. A existat o creştere mai pronunţată a salariului minim între 2003 şi 2004. Am reuşit astfel ca prevederile programului de guvernare privind salariul minim să fie îndeplinite în avans cu un an de zile. Salariul minim era, la finalul anului 2000, de 1 milion de lei. De la 1 ianuarie 2005, el va fi de 3,1 milioane de lei. Şi asta în condiţiile în care am reuşit stoparea inflaţiei şi chiar scăderea acesteia la o cifră subunitară. Banca Mondială a constatat că, în urma politicilor guvernului, nivelul de sărăcie a populaţiei a scăzut de la 35,9% în 2000 la 23% în 2004. Am considerat că cea mai bună măsură de combatere a sărăciei a fost promovarea de măsuri active de ocupare a forţei de muncă. Am făcut un Program special pentru stimularea ocupării şi reducerea şomajului. Programul a dus la încadrarea în muncă a aproape 2 milioane de persoane, din care peste jumătate au fost tineri, femei şi şomeri de lungă durată. Am reuşit reducerea şomajului, de la 10,5% în 2000 la 6,2% în prezent. O altă măsură, fără corespondent în perioada anterioară, a fost reducerea fiscalităţii pe forţa de muncă. Cotele de contribuţii sociale s-au redus de la 60% la 49,5%. Bilanţul politicii externe Unde se află România acum, la finele lui 2004, după cei patru ani de guvernare? Se află acolo unde am promis - şi ne-am ţinut de cuvânt. Vom intra în perioada următoare în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană ne-a stabilit o foaie de parcurs previzibilă reconfirmată prin încheierea negocierilor de aderare decisă la recentul Consiliu European. Vom semna Tratatul de aderare în aprilie 2005 iar acesta va fi o altă realizare istorică pentru România. Urmează acum ultimul pas al integrării – îndeplinirea angajamentelor asumate. Va fi o perioadă dificilă, dar şi una în care vor exista beneficii reale. Atenţie însă! Beneficiile externe ale integrării trebuie transferate în beneficii pentru cetăţeni. Am reuşit atragerea de importante fonduri pentru dezvoltare. Fondurile alocate de UE pentru aderare se ridică, pentru perioada 2000-2006, la 5,3 miliarde euro (nerambursabili), pentru PHARE, ISPA şi SAPARD, cu 1 miliard de euro în 2006. În perioada 2004 – 2009, fondurile de pre-aderare, fondurile structurale şi de coeziune, precum şi celelalte sume pe care România le va primi de la bugetul Uniunii Europene vor totaliza aproape 14,4 miliarde euro. În al doilea rând, România a aderat la NATO. În 2002, după o pregătire detaliată pe baza Planurilor anuale România a primit invitaţia de aderare la NATO. În iunie 2004 am participat pentru prima dată la summitul NATO de la Istanbul. Beneficiem de cele mai solide garanţii de securitate din istoria României. Suntem o ţară cu un profil strategic clar recunoscut şi respectat. Nu mai suntem o ţară din zona gri, de la marginea de Est a Europei. Există premisele pentru stabilirea unor baze americane şi NATO pe teritoriul României, iar parteneriatul cu SUA este reflectat concret în plan politic şi economic. Avem parteneriate strategice pentru Uniunea Europeană cu Franţa şi Marea Britanie, relaţii excepţionale cu Italia, Spania, Olanda, Belgia şi alte ţări europene. Românii călătoresc fără vize în spaţiul Schengen, după anii de cozi umilitoare prin frig pe la porţile ambasadelor străine. Avem relaţii stabile şi previzibile cu vecinii, fiind atins stadiul cel mai bun al relaţiilor cu Ungaria dar şi cu partenerii noştri bulgari. În relaţia cu Republica Moldova, am sprijinit aşezarea ei în cursul firesc de dezvoltare legat de Uniunea Europeană, inclusiv prin proiecte economice şi în plan cultural, şi educaţional. Am adus în atenţia forurilor politice europene şi euro-atlantice problema transnistreană şi am insistat ca Uniunea Europeană să îşi asume un rol mai vizibil în soluţionarea acesteia. Ne dorim o relaţie stabilă şi previzibilă cu Ucraina şi avem o relaţie de parteneriat pragmatic cu Federaţia Rusă. România a încheiat Tratatul bilateral cu Federaţia Rusă şi a fost inaugurat un mecanism de investigare a Tezaurului, când am convenit cu Preşedintele Putin deschiderea pieţelor de desfacere pentru produsele româneşti pe zona estică. Suntem respectaţi în regiune, fie ca Preşedinţie a cooperării în sud-estul europei, fie ca preşedinţie a OSCE, acum ca membri ai NATO, cu o poziţie strategică de invidiat. Suntem respectaţi de alte mari puteri ale lumii, China, Japonia, Canada şi avem relaţii deosebit de prieteneşti cu alţi parteneri din lumea întreagă. Suntem o voce respectată în Consiliul de Securitate al ONU, pe care l-am prezidat în luna iulie. Doamnelor şi domnilor, Chiar dacă în unele domenii ar fi putut fi mai bun, bilanţul acestor 4 ani de guvernare este unul de succes. Aceasta a ajutat la recuperarea decalajului faţă de statele europene. Vrem să intrăm în Uniunea Europeană şi, pentru aceasta, e nevoie ca viaţa românilor să fie din ce în ce mai bună. Suntem, în continuare, o ţară mai puţin dezvoltată, dar suntem pe un drum bun şi avem un ritm de creştere foarte bun. Acest ritm va trebui să continue. Societatea românească intră într-o etapă în care opţiunea de guvernare trebuie foarte clar conturată. În momentul de faţă, România este o societate cu o democraţie consolidată şi cu o economie de piaţă funcţională. În perioada care urmează, România va trebui să ştie să îşi valorifice toate şansele pentru a continua şi accentua această evoluţie. Am şi un mesaj final pentru cei care vor prelua misiunea noastră. Acest Guvern a funcţionat ca o echipă autentică, în care toţi membrii au fost, sunt parteneri de dialog, capabili de cooperare reală. Este primul guvern post-decembrist care nu a fost marcat de conflicte, de scandaluri, crize sau de orgolii personale şi care a ştiut să muncească sub semnul unor obiective comune. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. Doresc celor care vor veni în locul nostru să aibă puterea de a-şi asuma acest model şi înţelepciunea de a acţiona, întotdeauna, ca o echipă. Vă mulţumesc, întrebări ? Întrebare : - Două întrebări domnule Adrian Năstase : începând de ieri, funcţia dumneavoastră este aceea de preşedinte al Camerei Deputaţilor, aş vrea să vă întreb cum vă simţiţi ştiind că aţi fost ales în această funcţie datorită voturilor PRM? A doua întrebare este dacă astăzi aţi semnat vr-un act în afară de demisa dumneavoastră din funcţia de prim ministru ? Adrian Năstase : - În ceea ce priveşte prima întrebare, m-am simţit la fel ca domnul Traian Băsescu, cel care a devenit preşedinte al României cu voturile lui Corneliu Vadim Tudor. Întrebare: - Dar există o diferenţă... Adrian Năstase: - Asta o să explicaţi dumneavoastră în ziar, eu v-am răspuns, dumneavoastră explicaţi în ziar care-i diferenţa. În ceea ce priveşte situaţia de incompatibilitate în care mă aflu, vreau să fie foarte clar. Conform Regulamentului Camerei, timp de 10 zile, am dreptul să optez pentru una dintre cele 2 funcţii. Eu, în mod firesc, optez pentru funcţia de preşedinte al Camerei şi, în felul acesta, funcţia de prim-ministru devine vacantă. Deci, nu este vorba de o demisie, este vorba de o opţiune pe care eu o fac între cele 2 calităţi, pornind de la ideea că ar fi foarte dificil într-un stat de drept să păstrez şi funcţia de prim-ministru şi funcţia de preşedinte al Camerei, deşi Constituţia prevede faptul că singura compatibilitate cu funcţii publice este aceea între ministru şi parlamentar. La limită, unii chiar încercau să-mi explice că, în definitiv, şi primul-ministru este tot membru al Guvernului, tot ministru şi preşedintele Camerei Deputaţilor este şi el parlamentar şi ca atare nu ar exista o incompatibilitate. Ar fi o interpretare, după părerea mea, exagerată şi am considerat că este nevoie de îndată să fac o opţiune, deşi aveam dreptul, repet, ca, în timp de 10 zile, să-mi exprim această opţiune. Din acest punct de vedere, vreau să vă informez că voi trimite în cursul acestei zile o scrisoare către preşedintele Traian Băsescu pentru a-l informa de opţiunea pe care am făcut-o şi, în mod evident, Guvernul care va funcţiona în perioada următoare va asigura, conform Constituţiei, activităţile de gestiune curentă. Alegerea noului Parlament şi condiţiile de după alegeri, până la desemnarea unui nou Executiv, impun, fără îndoială, nevoia de a realiza o activitate, cumva, de tranziţie între cele două guverne, în perioada zilelor următoare. De altfel, chiar astăzi, vor avea loc, din câte am înţeles, consultări la Palatul Cotroceni pentru desemnarea unui candidat la funcţia de prim-ministru. Să sperăm că vom avea în curând un Guvern care să preia în forţă sarcinile şi misiunile foarte dificile care vor trebui îndeplinite de România în perioada următoare. Întrebare : - Domnule Năstase, astăzi, în ultima şedinţă de Guvern s-a aprobat acordarea unui teren domnului Dan Voiculescu ? Adrian Năstase : - Nu. Întrebare : - Două întrebări, dacă-mi permiteţi: aţi vorbit cu domnul Traian Băsescu cine va asigura interimatul funcţiei dumneavoastră, cine va fi interimar prim-ministru până la desemnarea noului Guvern? Şi a doua întrebare, dacă-mi permiteţi, ce vă reproşaţi la acest final de mandat. Mulţumesc. Adrian Năstase : - În legătură cu prima întrebare, este dreptul Preşedintelui României de a desemna, în baza Constituţiei, un prim-ministru interimar dintre membri actualului Cabinet. Deci, sigur, trebuie să fie cineva dintre ceilalţi membri ai Cabinetului, cel care va fi desemnat. Pe de altă parte, este vorba de un guvern care a fost şi este girat, din punct de vedere politic, de către PSD. Din acest punct de vedere, este firesc ca Preşedintele României să mă consulte în legătură cu această desemnare. Eu consider, însă, că, pentru cele câteva zile care au mai rămas până la numirea unui nou Executiv şi ţinând seama de faptul că activitatea Guvernului va fi centrată aproape exclusiv pe gestiunea curentă a problemelor de guvernare, cel mai potrivit pentru această funcţie interimară este secretarul general al Guvernului, Eugen Bejinariu, care se ocupă efectiv de aceste probleme şi nu are rost să căutăm soluţii deosebite politice mai spectaculoase, este vorba de o activitate curentă, care trebuie desfăşurată, repet, în special la nivelul Secretariatului general, care, de altfel, va trebui să pregătească şi predarea - primirea în relaţia cu viitorul Executiv la nivelul fiecărui minister şi la nivelul Guvernului, conform unei reglementări pe care am stabilit-o. Ce-mi reproşez? Sunt multe lucruri pe care mi le reproşez, unele le pot face publice, altele, sigur, mai greu le pot face publice. În opinia mea, sunt unele lucruri pe care nu le-am făcut, datorită faptului că am avut, poate, prea multă încredere că lucrurile se vor schimba de la sine. Şi consider că, în anumite situaţii, o mai mare fermitate în legătură cu anumite persoane sau anumite situaţii ar fi fost necesară. Din acest punct de vedere, cred că am greşit considerând că lucrurile se vor corecta şi că oameni de bună calitate de bun simţ îşi vor modifica ei înşişi conduita sau vor fi atenţi la anumite aspecte. M-am concentrat mai mult pe problemele mari, pe problemele grele, şi am considerat că acestea vor fi determinante şi cred că până la urmă în perspectiva timpului acestea vor fi determinante pentru a califica activitatea Guvernului. Multe dintre ele au cerut o muncă extraordinară, epuizantă şi m-am ocupat mai puţin de detalii deşi, adeseori, detaliile sunt cele care dau o anumită percepţie privind evoluţia lucrurilor. Nu am dat suficientă atenţie, cred, unei comunicări mai bune cu populaţia, societatea civilă, am stat foarte mult, repet, în aceşti ani concentrat pe aceste probleme mari, discuţiile cu Fondul Monetar, cu echipele de experţi, am încercat să asigur, de fiecare dată, rolul de a spune, în termeni constituţionali pentru preşedinte, dar la nivelul Guvernului, rolul de mediator între miniştri, pentru că, adeseori, între cererile, solicitările ministerelor şi posibilităţile financiare, posibilităţile de a coordona aceste eforturi au fost probleme care, uneori, au fost greu de gestionat. În fine, consider că ar fi trebuit să dau mai multă atenţie unor apariţii publice informale, un contact mai direct cu oamenii, dar, întotdeauna, mi-am reproşat că nu am suficient timp şi că nu dau suficient timp pentru aceste probleme mari, grele despre care vă vorbeam. Pe fond, lucrurile au mers bine, dar a fost un preţ de plătit şi, într-un fel, cred că l-am plătit şi eu şi poate că cei care vor veni după mine vor învăţa de aici. Deşi, dacă ar trebui să reiau această experienţă de prim-ministru, m-aş concentra din nou pe aceste probleme importante, dificile şi care nu sunt spectaculoase din punctul de vedere al comunicării publice. Sigur, sunt şi lucruri mai concrete pe care mi le reproşez; zilele acestea m-am gândit mai mult, am avut mai mult timp, într-un fel, să reflectez la aceşti 4 ani. Fără îndoială, au fost destul de multe greşeli, ele au influenţat, fără îndoială, şi votul pentru prezidenţiale şi pentru parlamentare. Totuşi, m-am bucurat să constat că, la capătul a patru ani de dificultăţi, dar şi de eforturi, românii au cotat cu aceeaşi încredere partidul pe care îl conduc şi, până la urmă, Guvernul şi guvernarea care au fost principalul argument în competiţia politică pentru noi, cum era şi firesc. Am obţinut 37% din intenţiile de vot în 28 noiembrie, exact acelaşi procent pe care l-am avut în 2000. Este pentru prima dată când se întâmplă un astfel de lucru şi, până la urmă, dincolo de sondaje de opinie, votul din 28 noiembrie a arătat această încredere deosebită în noi. Închei, spunând că şi rezultatul de ieri din Parlament arată că această majoritate există, nu este nevoie să realizăm pe ascuns o majoritate care nu a reieşit din alegerile din 28 noiembrie. Ar fi multe de spus dar, desigur, este, probabil, unul dintre subiectele de reflecţie pentru mine, pentru colegii mei, însă vreau să vă mulţumesc celor care aţi fost acreditaţi aici la Guvern, pentru sprijinul pe care l-am avut din partea dumneavoastră. Adeseori aţi plecat cu mine dimineaţa devreme la Bruxelles şi ne-am întors noaptea târziu. Ştiu că nu au fost călătorii de plăcere, ştiu că, adeseori, au fost foarte obositoare aceste drumuri, dar vreau să vă consideraţi parte a echipei care a realizat lucrurile bune. În ceea ce priveşte lucrurile rele, sigur că vinovăţia îmi aparţine în primul rând mie, unora dintre colegii mei de Guvern, probabil. Lucrurile trebuie luate sportiv, cu încredere, viaţa merge înainte. Am făcut câteva lucruri bune, vom contribui ca ţara să meargă şi mai bine, în continuare. Ne vom exercita în mod firesc rolul pozitiv în viaţa politică şi în anii care vin. Întrebare : - Aş avea şi eu 2 întrebări. Aţi spus că opţiunea pentru viitorul Guvern trebuie să fie foarte bine conturată. Care credeţi că ar trebui să fie obiectivele pe termen scurt şi principalul obiectiv. Şi ce planuri de viitor aveţi dumneavoastră, ca politician, şi, chiar dacă este prea devreme, credeţi că în 2009 veţi mai candida la preşedinţie ? Adrian Năstase : - În ceea ce priveşte obiectivele pentru viitorul Guvern, nu vreau să dau sfaturi sau nu vreau să fixez anumite ţinte, observ deja anumite chestiuni care sunt interesante. De unde, la început Guvernul trebuia să fie format din 12, 14 miniştri, acum am înţeles că el va fi format pe aceiaşi structură, ceea ce înseamnă că, până la urmă, negocierile între partide sunt atât de dificile, încât este sugerată chiar şi o formulă de guvern ca cea din Franţa, cu 40 de persoane. Dar, sigur, acestea deja nu mai sunt problemele mele, cei care le negociază acum pentru a forma viitoarea echipă vor stabili cum este bine. Pe de altă parte, vreau să înţelegeţi foarte bine că, din punctul meu de vedere, în mod formal, responsabilitatea în acest moment pentru desemnarea candidatului pentru postul de prim-ministru revine, fără îndoială, Preşedintelui Băsescu, dar eu sper că votul de ieri de la Parlament a fost un duş rece şi că se va gândi cu mare atenţie la formula viitoare. Spun acest lucru, în paranteză, pentru că, sigur, constituţional are dreptul de a face această desemnare. Guvernul, indiferent care va fi acela, va trebui să se concentreze în primul rând pe îndeplinirea angajamentelor asumate în relaţia cu UE. Chiar dacă, la un moment dat, Preşedintele Traian Băsescu spunea că vor fi redeschise anumite capitole de negociere, şi-a dat seama că aceasta era o gafă şi a revenit, spunând că vor fi respectate aceste angajamente: probabil că, între timp, a primit şi argumentele necesare care au arătat că negocierile din partea noastră au fost foarte profesioniste. De altfel, aceasta ar fi singura raţiune pentru care, la un moment dat, a sugerat ca domnul Vasile Puşcaş să continue activitatea în cadrul viitorului Guvern; dar asta ar însemna deja că am avea un guvern de coaliţie, pentru că, în nici un caz, Vasile Puşcaş nu va pleca din PSD şi, doar în cazul în s-ar face un aranjament politic, s-ar putea discuta despre prezenţa lui într-un guvern, aşa cum a fost sugerat de către domnul Traian Băsescu. Nu vreau să vorbesc mai mult despre alte obiective, ele vor depinde, în mare măsură, dincolo de cele legate de integrarea europeană, de programele de guvernare anunţate, asumate de către partide şi ele vor contura, până la urmă, aceste direcţii. În ceea priveşte alegerile din 2009, daţi-mi voie să vă spun că încă mă mai gândesc la alegerile din 2004 până o să încep să mă gândesc la alegerile din 2009 o să mai treacă puţin timp. Întrebare :- Domnule ministru voiam să vă rog să clarificaţi puţin chestiunea între demisie şi opţiune, deci, practic, vă exprimaţi opţiunea între cele două funcţii, dar vă daţi sau nu vă daţi demisia din funcţia de prim-ministru, trebuie să renunţaţi la una din funcţii, formal vorbind? Adrian Năstase : - Formal, lucrurile sunt extrem de simple: datorită faptului că eu fac o opţiune pozitivă pentru a rămâne preşedinte al Camerei, în mod obiectiv, postul de prim-ministru devine vacant, nu trebuie să-mi dau demisia. Întrebare (BBC) : - Vorbeaţi de eliminarea vizelor în spaţiul Schengen, nu vă simţiţi moralmente vinovat pentru faptul că foarte multe familii au fost despărţite, prin plecarea soţilor, în special, în străinătate la muncă ? Adrian Năstase : - Este o întrebare extrem de inteligentă şi vă mulţumesc pentru ea. Am înţeles legătura. Cum de nu mă întrebaţi de ce nu ne simţim moralmente răspunzători pentru divorţurile care au loc în România, ar fi aceeaşi logică. Noi am oferit un drept celor care doresc să plece în străinătate, drept pe care pot să-l exercite sau nu. Vă mulţumesc foarte mult. Acest articol vine de la Amos News Romanian Independent Press Agency   http://arhiva2004.informatia.ro/ URL-ul acestui articol este:   http://arhiva2004.informatia.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=86776

Fatal error: Call to a member function Execute() on a non-object in /data/htdocs/arhiva2004/includes/pnSession.php on line 368