Abandonul infantil a fost şi în 2004 una dintre cele mai grave probleme la care Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului Galaţi nu a reuşit să-i găsească soluţia cea mai bună.

Dacă în 2003 erau 122 de cazuri de copii aflaşi în risc de abandon, în 2004 numărul acestora ajunge la 143, doar 129 de cazuri fiind soluţionate. Pe parcursul anului s-a reuşit reducerea numărului de copii instituţionalizaţi, de la 750 în 2003 la 400 în 2004.

De asemenea, pentru toţi copiii aflaţi în îngrijirea acestei instituţii, DGPDC a urmărit crearea unui mediu cât mai apropiat de cel familial. O problemă destul de gravă rămâne în continuare situaţia abandonului infantil.

După cum precizează şi directoarea instituţiei, Lidia Gabriela Nica, "în ciuda faptului că există servicii de asistenţă socială în unităţile medico-sanitare, pe tot parcursul anului am întâmpinat dificultăţi în reducerea numărului de copii abandonaţi".

Şefa DGPDC explică acest "fenomen" prin trei motive. În primul rând, majoritatea mamelor care se decid să-şi abandoneze bebeluşul sunt minore şi nu-şi permit să-l crească. În aceeaşi situaţie se află şi mămicile care mai au acasă alţi trei sau patru copii. Un al treilea motiv ar fi faptul că mămicile doresc mai întâi să se realizeze material şi solicită aşa numitul "abandon pe o perioadă determinată".

Anul acesta au fost înregistrate 145 de cazuri de copii aflaţi în risc de abandon, dintre care au fost soluţionate 129. Integrarea socio-profesională este o altă problemă cu care se confruntă tinerii instituţionalizaţi. Principala cauză a acestui fenomen ar fi perioada îndelungată pe care aceşti copii o petrec în centrele de plasament.