Oraganizația separatistă Euskadi Ta Askatesunosno, cunoscută în toată lumea drept ETA, s-a desprins din rândurile Partidului Naționalist Basc și luptă în primul rând pentru obținerea autonomiei. ETA a fost caracterizată de-a lungul timpului prin asasinate politice și răpiri, un atenat de proporțiile celui de joi de la Madrid nefiind caracteristic acestei organizații.
Organizatia separatista basca ETA (Euskadi Ta Askatesunosno sau "Patria basca si libertatea") si-a edificat puterea pe sentimentul nationalist basc, care are îndepartate origini si traditii medievale. Țara Bascilor, care se sprijina pe Golful Biscaya si pe lantul Pirineilor, are între provincii Navarra, unul dintre primele regate crestine din Spania.
A fost înființată în anul 1959 cu scopul de a crea un stat independent, în Nordul Spaniei, în provinciile Vizcaya, Guipuzcoa, Alava și Navara și în Sud-Vestul Franței, în departamentele Labourd, Basse-Navarra și Soule, care să aibă la bază principiile marxiste. ETA a fost mai întâi o fractiune a Partidului Nationalist Basc, dar a devenit în anii ‘60 o miscare clandestina separata, organizata într-o structura militara.
Spiritul autonomist basc a fost combatut de autoritarul guvern al lui Franco, astfel ca prima actiune sângeroasa a ETA s-a produs în 1968, când a fost asasinat Manzanos, un comandant de politie. In acelasi an o bomba a ucis cinci membri ai garzii civile. Climatul terorist a fost accentuat dupa ce 16 nationalisti basci au fost condamnati într-un proces tinut la Burgos (1970).
In 1973, amiralul Carerro Blanco a fost numit de Franco drept succesor al sau în fruntea guvernului. ETA a pregatit cu minutie un atentat care avea sa-i aduca, la 20 decembrie 1973, cel mai spectaculos succes. Mai multe mine comandate de la distanta au saltat în aer si proiectat într-un palat din apropiere, automobilul lui Carerro Blanco. La moartea lui Franco, în 1975, peste 500 de militanti ai ETA se aflau în închisorile spaniole.
In primii doi ani de guvernare postfranchista, autoritatile au încercat un dialog cu ETA. O amnistie generala acordata în 1977 de guvernul socialist n-a folosit la nimic. In discursul lor monocord teroristii continuau sa vorbeasca de independenta, socialism si ilegitimitatea guvernului de la Madrid. O hecatomba de cadavre (19 în 1979 si 30 în 1980) a servit ca pretext pentru tentativa de lovitura de stat din 25 februarie 1981.
In 1983 s-a nascut GAL (Grupurile antiteroriste de eliberare), formate din fosti politisti. Acestea au recurs tot la atentate împotriva capilor ETA. Primul proces împotriva GAL a avut loc abia anul trecut la Madrid. Dincolo de discursurile despre etica, razboiul murdar al terorismului continua în Spania. El are radacinile în istorie, dar, pentru perpetuare, responsabilitatea revine în întregime clasei politice.
Activitățile teroriste desfășurate de organizație vizează bombardarea și asasinarea oficialilor guvernului spaniol, în special a forțelor militare și de securitate, poliție și justiție. ETA își finanțează activitățile prin acțiuni de răpire, furturi și estorcări. Gruparea a omorât mai mult de 800 de persoane de când aceasta și-a început atacurile ucigașe la începutul anilor '60. În noiembrie 1999, ETA a întrerupt acordul privind "oprirea unilaterală, pe o perioadă nedeterminată, a focului" demarând o campanie de asasinate și atacuri cu bombă, în care au fost ucise 23 de persoane, la sfârșitul anului 2000 numărul acestora fiind cu mult mai mare.
Autoritățile spaniole au lăsat clar să se înțeleagă încă de la început că principalul suspect este organizația separatistă bască ETA, însă declară că nu exclud nici alte piste.
În cazul în care atentatele sunt într-adevăr opera separatiștilor basci, gradul lor de coordonare, faptul că au avut loc simultan, marchează o etapă fără precedent în gradul de organizare al ETA.
